Trece la versiunea mobilă
VI 10 OCTOMBRIE 0:42
În Viena puţin înnorat, 
  1. Știință și spațiu

Cercetătorii consideră că peștii clovn știu să numere

©Wikipedia

Într-un studiu recent, biologii au descoperit că peștii clovn au capacitatea de a efectua calcule matematice simple.

Aceste mici creaturi au dovedit că pot observa câte dungi au ceilalți indivizi din aceeași specie. Acest aspect deschide noi perspective în înțelegerea abilităților matematice ale animalelor. Se știe că capacitatea de a număra în lumea animală poate contribui la obținerea unei cantități mai mari de hrană sau la asigurarea siguranței în grupuri mari. Noul studiu sugerează că peștele clovn utilizează abilitățile de numărare pentru a recunoaște alți indivizi din aceeași specie, care pot reprezenta o amenințare pentru habitatul și ordinea socială a lor.

Peștii clovn pot deveni victime ale atacurilor agresive atât din partea altor specii de pești, cât și a membrilor propriei specii. Cu toate acestea, ultimii par să fie cei mai expuși la riscuri.

Diferitele specii de pești clovn pot avea un număr variabil de dungi albe, fie de la burtă la coloana vertebrală, fie de la nas la coadă. Studii anterioare au arătat că acești pești acordă atenție modelelor de colorare. Noul studiu a fost conceput pentru a afla dacă peștele clovn poate cu adevărat să numere dungi pe corpul altor indivizi din aceeași specie.

Echipa de cercetători a plasat peștii clovn în acvarii speciale, adăugând atât membri ai aceleiași specii, cât și pești din alte specii cu colorări diferite. În timpul experimentului, oamenii de știință au descoperit că peștii clovn au reacționat agresiv la ceilalți membri ai speciei care aveau același număr de dungi.

Astfel, rezultatele cercetării sugerează că acești locuitori ai adâncurilor nu doar observă dungile albe, ci și au capacitatea de a le număra.

Această abilitate unică ajută peștii clovn să-și apere teritoriile de invazia altor membri ai speciei lor.

Cercetătorii speră că studiile ulterioare vor dezvălui cât de avansate sunt aceste capacități de calcul la peștii clovn și dacă sunt dobândite sau dezvoltate în timpul vieții lor.

Citiți de asemenea

Mustățile pisicii — mai mult decât un accesoriu drăguț

Vibrisele, cunoscute popular drept „mustăți”, sunt fire speciale și sensibile de păr care joacă un rol esențial în viața pisicilor. Ele ajută la perceperea mediului înconjurător și la orientarea în spațiu.

© Pixel-Shot/Shutterstock

Ce sunt vibrisele la pisici?
Vibrisele sunt fire lungi și rigide care cresc în jurul botului, deasupra ochilor și pe lăbuțe. Spre deosebire de blană, ele nu țin de cald, ci funcționează ca niște organe tactile foarte sensibile. Fiecare vibrisă este înrădăcinată într-un folicul bogat în nervi, care trimite informații către creier de fiecare dată când vibrisa se mișcă sau atinge ceva.

Mai multe detalii

Ce emisiuni le plac câinilor? Preferințele lor sunt influențate de caracter

Un nou studiu arată că nu toate animalele de companie urmăresc televizorul la întâmplare. Câinii, în special, par să aibă gusturi bine conturate, iar aceste preferințe sunt influențate de trăsăturile lor de personalitate.

© Javier Brosch/Shutterstock

Cercetători de la Universitatea Auburn din Alabama au chestionat 453 de stăpâni de câini ale căror patrupede manifestă interes față de televizor. S-a constatat că animalele mai energice urmăresc mai atent obiectele aflate în mișcare pe ecran, în timp ce câinii anxioși sau timizi reacționează mai ales la sunete neobișnuite, precum sonerii sau zgomote de mașini.

Mai multe detalii

Un cal face cât 15. De ce „cal-puterea” subestimează puterea reală a unui cal

De fiecare dată când auzim că o mașină are 200 de cai-putere, creierul nostru face imediat conexiunea: „Ah, ca și cum ar avea forța a 200 de cai!” Dar, un cal adevărat poate produce, în realitate, mult mai mult decât un singur „cal-putere”.

© Rita_Kochmarjova/Shutterstock

Termenul de „cal-putere” a fost introdus în secolul al XVIII-lea de către inginerul James Watt, nu pentru a descrie forța maximă a unui cal, ci pentru a-și promova motoarele cu abur. A folosit o formulă bazată pe un cal care învârtea o roată de moară ore întregi, rezultând o medie de 745 de wați — echivalentul unui cal-putere.

Mai multe detalii

Creierul și alcoolul: descoperirea care explică de ce e atât de greu să te oprești

Un nou studiu realizat de cercetători de la The Scripps Research Institute scoate la lumină un mecanism ascuns al creierului care poate explica de ce dependența de alcool este atât de greu de rupt. O zonă minusculă din talamus — numită nucleul paraventricular (PVT) — joacă un rol esențial în felul în care creierul „învăță” că alcoolul nu doar că oferă plăcere, ci și poate atenua suferința.

© DavideAngelini/Shutterstock

Experimentele realizate pe animale au arătat că, în perioadele de sevraj, creierul nu mai leagă alcoolul de starea de euforie, ci de dispariția durerii și a anxietății provocate de lipsa lui. Această asociere devine tot mai puternică în timp, iar dorința de a scăpa de disconfort se transformă într-o forță aproape irezistibilă. Practic, organismul nu mai caută plăcerea — ci ușurarea. Iar acest mecanism este ceea ce ține milioane de oameni captivi în cercul vicios al dependenței.

Mai multe detalii

Statuile care „mergeau singure”: enigma moai de pe Insula Paștelui a fost dezlegată

Unul dintre cele mai mari mistere arheologice ale lumii — modul în care au fost transportate impresionantele statui moai — pare să fi fost în sfârșit elucidat. Cercetătorii au demonstrat că aceste colosuri nu au fost trase pe bușteni sau mutate cu eforturi supraomenești, ci „plimbate” printr-o tehnică ingenioasă de balans, care le-a permis să se deplaseze vertical, aproape ca niște pași omenești.

© Vaclav Sebek/Shutterstock

Pe Insula Paștelui, una dintre cele mai izolate regiuni locuite de pe planetă, poporul Rapa Nui a ridicat între secolele XIII și XVI aproape 900 de statui moai. Fiecare dintre acestea cântărește între 12 și 80 de tone, are câțiva metri înălțime și pare să privească solemn spre interiorul insulei. Timp de secole, misterul deplasării lor din carierele de piatră până la locurile sacre a alimentat numeroase teorii: de la sanii uriași și mii de oameni, până la ipoteze fantastice despre „intervenții supranaturale”.

Mai multe detalii

5 condimente care îți pot îmbunătăți digestia în mod natural

Disconfortul digestiv poate apărea oricând — fie că este vorba despre balonare după o masă copioasă sau o indigestie trecătoare. Deși medicina modernă oferă soluții eficiente, din ce în ce mai mulți oameni redescoperă remedii naturale folosite de secole: plantele și condimentele. Unele dintre ele nu doar că adaugă savoare mâncărurilor, dar au și efecte benefice reale asupra sistemului digestiv, confirmate de cercetări moderne.

© Eduardo Y/Shutterstock

Unul dintre cele mai cunoscute remedii naturale este menta. Planta de Mentha piperita conține mentol — o substanță activă cu efect relaxant asupra mușchilor intestinali. Ceaiul sau capsulele de mentă pot reduce balonarea, crampele și senzația de greutate, iar unele studii arată că poate calma inclusiv inflamația și disconfortul provocat de bacterii nedorite.

Mai multe detalii

De ce poezia este una dintre cele mai eficiente metode de a învăța o limbă străină

Manualele, aplicațiile și listele lungi de cuvinte noi pot părea cea mai logică metodă de a învăța o limbă străină, dar pentru mulți cursanți ele duc rapid la plictiseală și lipsă de motivație. Poezia, în schimb, oferă exact ceea ce lipsește acestor metode: emoție, ritm, cultură și sens. Iar acest lucru nu este doar o impresie romantică — știința confirmă că poezia activează în creier mecanisme profunde de învățare și plăcere.

© Ground Picture/Shutterstock

Atunci când înveți un poem într-o limbă străină, nu repeți mecanic propoziții artificiale precum „Pinguinul mănâncă patru lei”, ci intri într-o lume de imagini vii, sunete ritmate și cuvinte care poartă emoție. Ritmul și rima te obligă să asculți mai atent, să pronunți mai clar și să înveți mai repede. Poezia nu te lasă să rămâi pasiv — ea te face să trăiești limba.

Mai multe detalii

Până în anul 2100, peste 100 de milioane de clădiri ar putea fi acoperite de ape

Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea McGill din Canada avertizează că, până la sfârșitul acestui secol, mai mult de 100 de milioane de clădiri din întreaga lume ar putea fi inundate din cauza creșterii nivelului mării. Fenomenul este considerat una dintre cele mai serioase și ireversibile consecințe ale schimbărilor climatice.

© Jackson Stock Photography/Shutterstock

Potrivit oamenilor de știință, principalele cauze sunt topirea ghețarilor, pierderea calotelor polare și dilatarea apei oceanice pe măsură ce temperatura globală crește. Chiar și în cel mai optimist scenariu, în care guvernele reduc drastic emisiile de gaze cu efect de seră, nivelul mării va crește cu cel puțin jumătate de metru.

Mai multe detalii

De ce își bagă pisicile lăbuțele în apă înainte să bea

Uneori, pisicile se apropie de bolul cu apă cu o prudență aproape ceremonioasă. Par să-l testeze, atingând ușor suprafața apei cu lăbuța înainte de a bea. Deși poate părea un gest ciudat, el are explicații logice și chiar științifice.

© Jellopy/Shutterstock

Specialiștii în comportamentul felin, printre care Pam Johnson-Bennett, explică faptul că una dintre principalele cauze este sensibilitatea mustăților. Pisicile au mustăți foarte fine, care le ajută să perceapă chiar și cele mai mici vibrații din aer. Atunci când își bagă capul într-un bol adânc, marginile vasului sau fundul pot atinge mustățile și le pot provoca disconfort. Pentru a evita această senzație neplăcută, pisica își folosește lăbuța ca pe o „linguriță”, gustând apa fără să-și apropie capul prea mult.

Mai multe detalii

Un câine ascultă din iubire, nu din frică

Mulți oameni cred că un câine trebuie să știe „cine e stăpânul în casă”. În realitate, această idee vine dintr-o interpretare greșită a unui vechi studiu despre lupi și nu are nicio legătură cu comportamentul canin modern.

© Lucas Brizola/Shutterstock

Conceptul de „dominare” a apărut după ce zoologul David Mech a observat ierarhii în grupurile de lupi ținuți în captivitate. Mai târziu, chiar el și-a corectat concluziile, explicând că în natură lupii trăiesc în structuri de tip familial, nu într-o luptă constantă pentru putere.

Mai multe detalii