Un pește de 4 metri descoperit pe o plajă din Peru. Localnicii cred că este un semn rău

Vibrisele, cunoscute popular drept „mustăți”, sunt fire speciale și sensibile de păr care joacă un rol esențial în viața pisicilor. Ele ajută la perceperea mediului înconjurător și la orientarea în spațiu.

Ce sunt vibrisele la pisici?
Vibrisele sunt fire lungi și rigide care cresc în jurul botului, deasupra ochilor și pe lăbuțe. Spre deosebire de blană, ele nu țin de cald, ci funcționează ca niște organe tactile foarte sensibile. Fiecare vibrisă este înrădăcinată într-un folicul bogat în nervi, care trimite informații către creier de fiecare dată când vibrisa se mișcă sau atinge ceva.

Un nou studiu arată că nu toate animalele de companie urmăresc televizorul la întâmplare. Câinii, în special, par să aibă gusturi bine conturate, iar aceste preferințe sunt influențate de trăsăturile lor de personalitate.

Cercetători de la Universitatea Auburn din Alabama au chestionat 453 de stăpâni de câini ale căror patrupede manifestă interes față de televizor. S-a constatat că animalele mai energice urmăresc mai atent obiectele aflate în mișcare pe ecran, în timp ce câinii anxioși sau timizi reacționează mai ales la sunete neobișnuite, precum sonerii sau zgomote de mașini.

De fiecare dată când auzim că o mașină are 200 de cai-putere, creierul nostru face imediat conexiunea: „Ah, ca și cum ar avea forța a 200 de cai!” Dar, un cal adevărat poate produce, în realitate, mult mai mult decât un singur „cal-putere”.

Termenul de „cal-putere” a fost introdus în secolul al XVIII-lea de către inginerul James Watt, nu pentru a descrie forța maximă a unui cal, ci pentru a-și promova motoarele cu abur. A folosit o formulă bazată pe un cal care învârtea o roată de moară ore întregi, rezultând o medie de 745 de wați — echivalentul unui cal-putere.

Un incident neobișnuit a avut loc în Croația, unde o viperă a murit după ce a mușcat un bărbat aflat sub influența alcoolului. Cazul a stârnit uimire în rândul localnicilor și al specialiștilor, devenind rapid subiect de discuție pe rețelele sociale.

Stef Radulic, un bărbat de 42 de ani, se întorcea acasă după o întâlnire de afaceri bine stropită cu băutură. În drumul său, nu a observat vipera aflată pe marginea cărării și s-a apropiat prea mult de ea. Reptila a reacționat instinctiv și l-a mușcat.

Uneori, pisicile se apropie de bolul cu apă cu o prudență aproape ceremonioasă. Par să-l testeze, atingând ușor suprafața apei cu lăbuța înainte de a bea. Deși poate părea un gest ciudat, el are explicații logice și chiar științifice.

Specialiștii în comportamentul felin, printre care Pam Johnson-Bennett, explică faptul că una dintre principalele cauze este sensibilitatea mustăților. Pisicile au mustăți foarte fine, care le ajută să perceapă chiar și cele mai mici vibrații din aer. Atunci când își bagă capul într-un bol adânc, marginile vasului sau fundul pot atinge mustățile și le pot provoca disconfort. Pentru a evita această senzație neplăcută, pisica își folosește lăbuța ca pe o „linguriță”, gustând apa fără să-și apropie capul prea mult.

Mulți oameni cred că un câine trebuie să știe „cine e stăpânul în casă”. În realitate, această idee vine dintr-o interpretare greșită a unui vechi studiu despre lupi și nu are nicio legătură cu comportamentul canin modern.

Conceptul de „dominare” a apărut după ce zoologul David Mech a observat ierarhii în grupurile de lupi ținuți în captivitate. Mai târziu, chiar el și-a corectat concluziile, explicând că în natură lupii trăiesc în structuri de tip familial, nu într-o luptă constantă pentru putere.

Cercetătorii din Statele Unite cercetează un fenomen îngrijorător: tot mai multe păsări renunță la traseele lor tradiționale de migrație. În loc să urmeze rutele vechi, ele își modifică direcțiile sau chiar rămân în locuri neobișnuite pentru iernat. Motivul principal, spun specialiștii, este schimbarea climei — iernile mai calde, incendiile de pădure și pierderea habitatelor naturale le perturbă instinctele și ciclurile de viață.

Această deviere aparent minoră poate avea consecințe uriașe. Păsările nu sunt doar parte din peisajul natural, ci joacă un rol esențial în echilibrul ecosistemelor: ele controlează populațiile de insecte dăunătoare, ajută la polenizarea plantelor și la răspândirea semințelor. Aproximativ 5% dintre plantele folosite în alimentație și medicină depind de păsări pentru polenizare. Dacă ele dispar, lanțul natural se rupe — recoltele scad, iar diversitatea speciilor este amenințată.

Cercetătorii din Grecia au făcut o descoperire remarcabilă: primul hibrid confirmat între un lup și un câine domestic. Animalul a fost identificat în apropiere de Salonic de organizația ecologică Callisto, în urma analizei genetice a 50 de probe prelevate de la lupi din Grecia continentală. Rezultatul a arătat o combinație genetică surprinzătoare – 45% lup și 55% câine – semn clar al unei împerecheri naturale între cele două specii.

Deși pare un eveniment rar, legătura dintre lupi și câini este mai strânsă decât am crede. Cele două specii împărtășesc 99,9% din ADN, iar drumurile lor evolutive s-au despărțit în urmă cu aproximativ 14.000–40.000 de ani, atunci când omul a început domesticirea primilor lupi. Astăzi, știința încă dezbate dacă lupul și câinele sunt specii distincte sau doar subspecii ale aceluiași strămoș comun.

Balenele cu cocoașă se numără printre cele mai mari și mai fascinante creaturi de pe planetă, însă drumul lor către aceste dimensiuni impresionante începe cu o luptă intensă pentru energie. Un nou studiu realizat de Institutul de Biologie Marină al Universității din Hawaii, în colaborare cu Fundația Balenelor din Alaska, a arătat că primele 150 de zile din viața unui pui de balenă sunt cruciale pentru supraviețuirea și dezvoltarea lui.

Cercetătorii au calculat pentru prima dată câtă energie este necesară pentru ca un pui de balenă cu cocoașă să crească după naștere. Rezultatele sunt uimitoare: în afara uterului, puiul are nevoie de de 38 de ori mai multă energie decât atunci când se afla încă în pântecele mamei. Practic, în doar câteva luni, el atinge aproape o treime din masa pe care o va avea la maturitate.

Papagalii sunt faimoși pentru abilitatea lor de a imita vorbirea umană, dar mulți se întreabă dacă acești păsări doar repetă sunete sau chiar înțeleg ce spun. În natură, papagalii comunică printr-un sistem complex de sunete — țipete, fluierături și triluri — pentru a-și avertiza semenii despre pericole sau pentru a găsi hrană. Însă, odată ajunși în captivitate, ei nu mai aud alte păsări din specia lor și încep să imite ceea ce aud cel mai des: vocea oamenilor.

Studiile recente sugerează că anumite specii de papagali nu doar imită, ci și asociază cuvintele cu obiecte, dorințe sau acțiuni concrete. Un exemplu faimos este cel al papagalului gri african Alex, care a fost antrenat de profesoara Irene Pepperberg. Alex înțelegea peste 100 de cuvinte, putea număra până la șase și chiar recunoștea ideea de „zero” — o performanță impresionantă chiar și pentru unele primate.